default-logo
30
OCT
2023

Ce trebuie să știm despre “vitamina” D?

Tags :
Posted By :
Comments : Off

Atunci când s-a descoperit, nu se știa exact ce este. Se știa doar faptul că este necesară pentru dezvoltarea normală a oaselor. Fiind a 4-a substanța descoperită în acea perioada, împreună cu alte vitamine, i s- a dat litera D, a 4- a litera din alfabet. La ora actuală se știe că “vitamina D” este un hormon steroid care are receptori pe toate celulele din organism, inclusiv din creier. Deoarece nu s-a schimbat în mod oficial definiția ei, o s-o numesc în continuare vitamina D. După sinteza și activarea ei (piele, ficat, rinichi), vitamina D3 îndeplinește o serie de funcții în organism. Ea este considerată ca fiind cel mai important factor care coordonează genele din organism (se presupune că 3/4 din totalul genelor din organism sunt controlate de acest hormon/ vitamina D3). La aproximativ 3/4 dintre oameni, receptorii pentru vitamina D funcționează normal. La 1/4 dintre oameni există probleme cu receptorii sau alte deficiențe,

motiv pentru care apare un deficit de vitamina D. Pacienții cu diabet, cancer sau alte boli au un astfel de deficit, neputând folosi vitamina D. Deficitul de vitamina D duce la o serie de boli neurologice și psihiatrice. Simptomele sunt nespecifice. Rahitismul este singurul simptom evident. După dr. Mutter, deficitul vitaminei D poate duce la afecțiuni precum:

-rahitism la copil și osteomalacie la adult

-oboseală accentuată

– slăbiciune musculară, dureri musculare

– imunitate scăzută față de infecții

– depresie

– scăderea capacității de detoxifiere

– cancer

-obezitate

-diabet

– boli autoimune

– etc. (vezi cartea roșie).

SCLEROZA MULTIPLĂ este boala autoimuna cea mai gravă dată de deficitul de vitamina D. Protocolul Coimbra, respectiv administrarea de doze mari de vitamina D3, va fi subiectul viitorului articol (doar informativ!).

Important de reținut este faptul că toți pacienții cu boli cronice au nevoie de o suplimentare cu vitamina D3.

Inițial trebuie cunoscută valoarea sanguină a vitaminei D (testul sanguin costă 150 lei) :

-deficit mare:< 10 ng/mL

– deficit mediu: 10-20 ng/mL

– deficit mic:30-40 ng/mL

Valoarea optimă :60-100 ng/mL

În boli cronice și autoimune, valoarea optimă este 120-150 nh/ml.

Este falsă afirmația că o valoare de peste 100 ng/mL ar fi toxică.

Doza zilnic recomandată este de 5000 UI/zi la adult și copiii mari.

Când există un deficit, doza poate crește de 4 ori, dar sub supraveghere medicala.

În lunile de iarna, infecțiile repetate și depresiile sunt mai frecvente din cauza unui deficit de vitamina D.

Am avut pacienți în ambulator care nu mai puteau efectua nici o activitate, simptomele fiind oboseală accentuată, depresie, inapetenta, indiferență față de familie etc. Unii erau tratați cu medicamente psihiatrice, dar fără nici un rezultat. După un tratament cu doze mari de vitamina D3, alimentație corespunzătoare și ușoară detoxifiere, acești pacienți își reveneau în mod spectaculos în decurs de 2-3 săptămâni și își reluau activitatea și sarcinile familiale.

Este în continuare subestimat rolul enorm de mare al HORMONULUI D.

De aproape 20 ani (!), administrez tuturor pacienților mei, minim 7 luni/an vitamina D3, începând cu copii de 3 ani și până la cei vârstnici. Periodic testez valoarea sanguină.

Între 0-3 ani, o recomand zilnic, in doze corespunzătoare. Iarna, primeam mereu un feedback pozitiv : nu aveau răceli, decât rareori și doar ușoare.

Sursa de vitamina D3:

– capsule gelatinoase ce conțin ulei cu vitamina D3, de preferat de 3000 UI la copii mici (capsula se poate sparge, fiind moale și se picură în gură soluția uleioasa) și 5000 UI la copii mari și adult. Iarna dozele pot fi mai mari.

– nu administrez niciodată vitamina D sub forma de tablete.

Administrarea vitaminei D se face împreună (!) cu co- factorii ei:

– Vitamina K2, forma activă (Mk7)

– magneziu

-Vitamina A

-Omega – 3.

Lunile iulie și august se poate face pauză dacă omul se expune la soare. PS (!) Nu va pot răspunde la toți. Articolul e clar. Multumesc pentru înțelegere.

 

Conținutul acestui articol constituie proprietatea autoarei Dr. Christa Todea-Gross și nu poate fi folosit integral sau parțial sub nici o formă fără permisiunea acesteia, în concordanța cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe.

You cannot copy content of this page

error: